Table of Contents
„Băiatul de casă al Unchiului din Carpați” salvează MEFIN, nu Sinaia
„Faliment cu dedicație: Povestea unui milion de euro pierdut de Sinaia”
Consilierul care vrea să ierte un milion de euro: Cazul MEFIN și tăcerea vinovată a autorităților din Sinaia
Într-un oraș turistic care trăiește din aerul curat al munților și din iluziile curate ale deciziilor politice, un milion de euro e tratat ca mărunțiș. Nu de locuitori. Nu de copii sau sportivi, pentru care acei bani ar însemna o bază sportivă. Ci de un consiliu local condus din umbră de interese vechi, prăfuite și bine înrădăcinate.
E povestea MEFIN SA, o companie odinioară emblematică pentru Sinaia, cumpărată în 2003, pe bani de nimic, de către firma americană DCI Walbridge Partners. La suprafață, o investiție strategică. În realitate, o achiziție regizată milimetric într-un decor care miroase a faliment programat, conexiuni politice și complicități transpartinice.
MEFIN SA și cum a ajuns la John Racolta
În 2003, DCI Walbridge Partners achiziționează MEFIN SA – fostă uzină de mecanică fină a statului român – pentru suma simbolică de 1 milion de dolari. O companie care avea, în anii ’90, peste 5.000 de angajați. Numele din spatele achiziției: John Racolta, om de afaceri româno-american, cu legături de familie directe cu Mircea Geoană, fost ministru de externe și candidat la președinție. Racolta este cumnatul lui Ionuț Costea, fost președinte EximBank, fost secretar de stat în Ministerul de Finanțe și influent om în zona economică a PSD-ului anilor 2000.
Coincidență? Deloc.
Între 2000 și 2003, MEFIN este împinsă în derivă economică, falimentată lent, iar la momentul privatizării era deja o coajă a ceea ce fusese. După achiziție, utilajele sunt vândute la fier vechi, incasându-se peste 1 milion de euro, spun surse din piață. Numărul angajaților scade sub 100. MEFIN devine, practic, un vehicul imobiliar.
🔍 Cine e MEFIN?
Fosta Uzina de Mecanică Fină din Sinaia, cu peste 5.000 de angajați în anii ’90, a fost vândută în 2003 cu doar 1 milion de dolari către firma DCI Walbridge Partners, controlată de John Racolta – un român-american cu legături directe de familie cu Mircea Geoană și Ionuț Costea.
⚙️ După privatizare:
– utilajele au fost tăiate și vândute la fier vechi,
– muncitorii concediați,
– terenurile – lăsate în paragină sau folosite ca garanții.
📌 În 2019, Primăria a câștigat în instanță două terenuri retrocedate anterior către MEFIN, dar firma a refuzat să le elibereze. Penalitățile acumulate depășesc azi 1.000.000 euro.
Terenuri primite de la Primăria Sinaia: promisiuni de locuințe, realitate de beton abandonat
Înainte de vânzare, în 1999, MEFIN este „împroprietărită” de Primăria Sinaia cu mai multe terenuri, sub pretextul construirii de locuințe pentru muncitori. Pe unul dintre aceste terenuri s-a construit într-adevăr un imobil. Celelalte au fost lăsate de izbeliște.
Două dintre ele au fost recâștigate de Primărie în instanță, prin decizie definitivă. MEFIN refuză să elibereze terenurile, iar conform hotărârii judecătorești, se percepe o penalitate zilnică până la eliberare. Totalul a ajuns la aproximativ 1 milion de euro.
Și totuși, Consiliul Local vrea să-i ierte. De ce?
🧨 „Un milion de motive să taci. Povestea unui milion de euro pierduți de Sinaia. MEFIN scapă, iar orașul plătește.”
În Sinaia, orașul unde muntele e mai sus decât legea, un milion de euro stă blocat, pierdut în combinațiile unui grup de interese. Iar inițiatorul mișcării care ar putea șterge această datorie este Călin Miloș, consilier local și om de bază în mai multe grupuri de influență care gravitează în jurul puterii locale.
🏛️ Miloș este omul care a propus, în Consiliul Local Sinaia, ca orașul să NU mai execute silit compania MEFIN SA, deși Primăria are o hotărâre definitivă în instanță și peste 1 milion de euro de recuperat.
🎯 Propunerea sa?
👉 Să le ridice ipoteca de pe terenurile câștigate în instanță
👉 Să le accepte eșalonarea plății
👉 Să le dea timp… să vândă tot ce se mai poate, ca Primăria să rămână cu mâinile goale.
🏟️ Ce pierde orașul?
Terenurile ar putea găzdui o bază sportivă pentru copii, un parc sau un centru comunitar. În schimb, datorită inițiativei lui Călin Miloș, Sinaia riscă să piardă tot: banii, terenurile, și șansa la un minim act de dreptate.
❗ Cine apără interesele orașului?
Nu consilierii.
Nu băiatul de casă al „Unchiului din Carpați”.
Nu grupurile din umbră care protejează MEFIN de ani de zile.
Un milion de euro pierduți. O decizie definitivă ignorată. O inițiativă scandaloasă.
📢 Sinaia trebuie să aleagă: tăcere sau dreptate.
Un artificiu birocratic care ar putea transforma o decizie definitivă a justiției într-o hârtie bună de aprins soba.
O schemă repetată: falimente programate, legături de partid și imunitate de facto
Ce vedem la Sinaia nu este o excepție, ci o regulă nescrisă a capitalismului de cumetrie din România: statul „pierde” în instanță, sau câștigă dar nu execută. Investitorul „strategic” cumpără pe nimic, vinde activul pe bucăți, iar între timp, oamenii „cu carnet” fac zid în jurul lui.
Această schemă a funcționat de la MEFIN până la alte zeci de fabrici, de la Slatina la Craiova și de la Onești la Baia Mare.
Dar întrebarea care trebuie pusă azi este simplă: de ce refuză Consiliul Local Sinaia să încaseze un milion de euro dintr-o decizie definitivă?
Pentru un teren care ar putea deveni o bază sportivă pentru tinerii din oraș. Sau un campus școlar. Sau pur și simplu un bun public recuperat.
În schimb, se acceptă o iluzorie promisiune de plată și se ridică ipoteca. Iar când MEFIN va fi vândut ce mai are, Primăria va rămâne cu buza umflată și cu visul bazei sportive înlocuit de un nou cartier de blocuri private.
Corupția de proximitate și indiferența mascată în legalitate
Adevărata corupție nu poartă neapărat sacoșe cu bani. Poate fi și un vot în Consiliul Local, trecut cu zâmbete și ridicări de sprâncene. Un amendament „tehnic”. Un acord „de principiu”.
Dar în spatele acestor gesturi aparent minore, se ascunde cel mai mare furt: acela al viitorului unui oraș.
