Table of Contents
La Sinaia, într-o stațiune care trăiește din aparența eleganței, legea a ajuns să fie aplicată invers. Nu agresorul este ținut la distanță, ci victima. Nu probele contează, ci liniștea instituțională. Iar Poliția nu mai anchetează, ci administrează convenabil conflictele.
Cazul Casino Sinaia este revelator. Nu prin gravitatea lui – România a văzut altele mai dure – ci prin mecanismul de protecție care s-a pus instantaneu în mișcare în jurul unor nume cunoscute local.
Victima, sub ordin de protecție. Agresorul, „impecabil”
După incidentul violent de la Casino Sinaia, singurul care a primit ordin de protecție a fost Dan Radu Beniamin, persoana agresată. Emil Florentin Nenciu, consilier local și indicat de probe drept agresor, nu a fost considerat un pericol.
În logica Poliției Sinaia, Nenciu a fost tratat ca un cetățean fără cusur: calm, cooperant, fără motive de suspiciune. Un om „cuminte”, care nu deranjează și pe care instituția a ales să nu-l deranjeze.
În schimb, victima a devenit problema. Nu agresiunea trebuia ținută sub control, ci consecințele ei. Ordinul de protecție aplicat unilateral nu a fost o măsură de siguranță, ci un instrument de reducere la tăcere.
Această decizie nu este o scăpare procedurală. Este o alegere.
Soluția comodă: vinovați toți, responsabili nimeni
Inițial, Poliția Sinaia a încercat varianta „împăciuitoare”: ordine de protecție de ambele părți, invocând un istoric tensionat. O metodă clasică atunci când instituția nu vrea să stabilească faptele.
Numai că această construcție artificială a fost demolată de Parchet. Procurorul de caz a constatat, pe bază de probe, ceea ce Poliția refuzase să vadă: Dan Radu Beniamin este victimă, nu agresor.
După rezoluția procurorului, din întreaga arhitectură a Poliției Sinaia a mai rămas în picioare un singur lucru: ordinul de restricție care îl vizează pe Emil Nenciu. Atât. Restul s-a prăbușit.
O poliție care nu anchetează, ci negociază liniștea
La Sinaia, Poliția pare să fi adoptat un principiu simplu: mai bine nimic decât un dosar care supără. Nu există infracționalitate ridicată, spun statisticile. Dar există zeci de dosare blocate, plângeri fără răspuns, sesizări care zac în sertare de ani de zile.
Pentru localnici și turiști, Poliția Sinaia a devenit o instituție fără finalitate. Te duci cu o problemă și pleci cu ea intactă.
Această stare nu este accidentală. Are funcție, nume și prenume: comisar-șef Valentin Vulpașu, comandantul Poliției Sinaia.
Comandantul care a ales să nu deranjeze
Când o instituție nu funcționează, explicațiile sunt puține: fie oamenii nu știu meserie, fie li se spune să nu o facă. În cazul Sinaia, problema vine de sus.
Surse din sistem descriu un comandant preocupat mai degrabă de o ieșire liniștită la pensie decât de aplicarea fermă a legii. Într-un oraș turistic consacrat, Vulpașu a ales varianta minimului efort: evitare, amânare, neutralizare administrativă a conflictelor.
Ce nu știau sinăienii
Comisarul Vulpașu nu este străin de controverse. Originar din Călărași, acesta a revenit la conducerea Poliției Sinaia după probleme serioase la Bușteni.
Numele său apare ca suspect în dosarul penal nr. 610/288/P/2024, în speța fostului primar Mircea Corbu, sub acuzația de favorizarea infractorului. În plus, există alte patru plângeri penale și sesizări către instituții de forță care invocă fapte precum:
- favorizarea infractorului
- abuz în serviciu
- neglijență în serviciu
- suspiciuni privind constituirea unui grup infracțional organizat
Nu sunt verdicte. Sunt fapte reclamate. Dar ele explică de ce, la Sinaia, Poliția pare paralizată exact atunci când apar nume cu influență.
Caracatița din jurul cazinoului
Conflictul de la Casino Sinaia nu este izolat. El se înscrie într-un ecosistem local de putere, o caracatiță formată din politică, afaceri și tăcere instituțională:
Georgini – Nenciu – Miloș – Rușanu.
În acest sistem, agresorul este protejat, victima este suspectată, iar Poliția devine un scut, nu o autoritate.
Nu procurorii au ales tabăra. Ei au ales probele.
Poliția Sinaia a ales confortul.
Ce arată, de fapt, cazul Casino Sinaia
Nu că Poliția a greșit.
Ci că a refuzat să vadă.
Când o instituție publică ajunge să aplice legea în funcție de nume și relații, nu mai vorbim despre incompetență. Vorbim despre capturare.
La Sinaia, problema nu este conflictul.
Problema este o poliție capturată de caracatiță.
