Table of Contents
Astăzi, în ședința Consiliului Local Sinaia, tentativa de deturnare a proiectului pentru monitorii de schi a devenit vizibilă până la ultimul leu.
Astăzi, în ședința Consiliului Local Sinaia, s-a văzut limpede cum funcționează jocurile de culise atunci când un proiect public devine miză de putere.
Proiectul dedicat monitorilor de schi nu este o improvizație recentă. El a fost început cu luni în urmă de primarul Vlad Oprea și de city managerul Marian Panait, într-un cadru administrativ clar, cu discuții tehnice și o propunere asumată: reducere de 50%, adică 500 de lei.
După suspendarea primarului, proiectul nu a fost retras și nici respins oficial. A fost lăsat pur și simplu în nelucrare. O formă de blocaj administrativ care, spun mai mulți oameni din interiorul instituției, nu a fost întâmplătoare.
În acest vid de decizie a început să se miște ceea ce, la nivel local, este deja numit deschis „caracatița”: un joc de influență în care apar constant aceleași nume — Nenciu, Pavel Georgini și Miloș. Nu în calitate de inițiatori oficiali, ci ca actori care negociază din umbră, poziționează oameni și blochează sau accelerează proiecte în funcție de interes.
Astăzi: același proiect, alt ambalaj
În ședința de astăzi, consilieri apropiați acestui grup au venit cu o „nouă” propunere pentru monitorii de schi: 450 de lei.
Diferența față de proiectul inițial?
Exact 50 de lei.
În rest, nimic nu s-a schimbat:
- structura proiectului este aceeași,
- scopul este același,
- beneficiarii sunt aceiași,
- mecanismul de aplicare este identic.
Nu vorbim despre o reformă. Nici despre o corecție substanțială. Vorbim despre o modificare minimă, suficientă doar pentru a permite schimbarea paternității.
Inițiatorii reali — Vlad Oprea și Marian Panait — dispar din narațiune. În schimb, apar consilierii care au tăcut luni de zile și care, brusc, se prezintă drept soluția.
Jocul caracatiței: blochezi, aștepți, revendici
Tiparul este deja cunoscut în administrația locală din Sinaia. Proiectele nu sunt respinse frontal. Sunt lăsate să se stingă prin inacțiune. Apoi sunt reluate, ușor modificate și revendicate de altcineva.
Surse din administrație spun că exact acesta este mecanismul folosit de grupul Nenciu – Georgini – Miloș: nu decid oficial, dar influențează. Nu apar în documente, dar apar în discuții. Nu își asumă blocajele, dar își asumă „soluțiile”.
În acest caz, soluția a fost o reducere mai mică, dar suficient de apropiată încât să nu poată fi contestată ușor.
De ce 450 și nu 500?
Pentru că 500 de lei era asociat direct cu Vlad Oprea.
450 de lei rupe această legătură.
Nu este o decizie economică demonstrată. Nu a fost prezentată o analiză financiară care să justifice diferența. Este o decizie simbolică, menită să schimbe semnătura politică a proiectului.
Legea finanțelor publice locale (Legea nr. 273/2006) cere ca astfel de decizii să fie fundamentate și justificate. În lipsa unei explicații clare, rămâne doar impresia unui artificiu politic.
Ce spune legea despre continuitate și asumare
Codul Administrativ (OUG 57/2019) vorbește explicit despre continuitatea activității administrative. Suspendarea unui primar nu suspendă funcționarea instituției și nici proiectele aflate în derulare.
De asemenea, Legea transparenței decizionale (Legea 52/2003) impune asumarea clară a inițiatorilor și informarea corectă a publicului. Or, în acest caz, nu s-a explicat niciodată public de ce proiectul a fost blocat luni de zile și de ce reapare acum, aproape identic, sub altă semnătură.
Cine pierde, de fapt
Monitorii de schi sunt din nou cei care pierd:
- bani,
- timp,
- predictibilitate.
Un proiect care putea fi aplicat cu luni în urmă a fost folosit ca instrument de negociere între grupuri de influență. Un an întreg a fost pierdut în tăceri, blocaje și repoziționări.
Iar asta contravine inclusiv spiritului legilor care guvernează administrația locală: interesul public ar trebui să primeze, nu jocurile de culise.
Întrebarea care rămâne
De ce un proiect a fost ținut pe loc când prevedea 500 de lei
și a devenit brusc acceptabil la 450?
Cine a decis blocajul și cine profită acum de relansare?
Pentru că, dincolo de sume și procente, cazul monitorilor de schi arată ceva mai grav: cum o rețea informală poate ține pe loc o administrație și poate rescrie meritele după bunul plac.
Sinaia are nevoie de continuitate, onestitate și decizie.
Nu de proiecte copiate.
Nu de cosmetizări.
Nu de jocurile caracatiței.
