Table of Contents
Cum se construiește o „întâlnire publică” fără public, fără mandat și fără reprezentare
Pavel Georgini continuă să invoce „mandatul” și „interesul public” pentru a-și justifica acțiunile. Doar că, dincolo de postările de pe Facebook, realitatea faptică arată altceva: gesturi de imagine, fără conținut, fără reprezentare și fără urmări reale.
Ales pe listă, nu ales de oameni
Georgini a ajuns consilier local pe lista unui partid politic, nu prin vot direct. Ulterior, a fost exclus din partidul respectiv, dar continuă să se prezinte public drept „ales”, evitând această nuanță esențială.
Legea poate valida mandatul. Onestitatea politică însă ține de adevăr spus până la capăt.
Întâlnirea la care n-a venit nimeni — pentru că nu avea cine
În centrul disputei recente se află o așa-zisă „întâlnire” pe tema școlilor de schi și a activităților din zonă.
Doar că:
- Georgini a venit singur
- Nu a fost însoțit de monitori
- Nu au fost prezente școli de schi
- Nu a existat nicio formă de reprezentare reală
Totul a părut, din capul locului, o construcție de fațadă, bună pentru poze și postări, nu pentru dialog real.
Ora aleasă: 18:30, când Primăria era deja închisă
Un detaliu esențial, ignorat în explicațiile ulterioare:
întâlnirea a fost anunțată la ora 18:30, deși este un fapt cunoscut că programul Primăriei se încheie la 16:30.
Rezultatul era previzibil:
- nu avea cum să fie prezent vreun reprezentant instituțional,
- nu exista cadrul administrativ pentru discuții,
- nu putea rezulta nicio concluzie oficială.
Întrebarea legitimă nu este dacă nu a venit nimeni, ci de ce a fost aleasă o oră la care era sigur că nu va veni nimeni.
Reprezentantul nimănui
În lipsa monitorilor, a școlilor de schi și a oricărei delegări oficiale, Georgini nu a reprezentat pe nimeni.
Cu toate acestea, în discursul public ulterior, a vorbit ca și cum ar fi avut un mandat colectiv, o susținere sau o legitimitate profesională.
Nu există dovezi publice în acest sens.
Facebook, din nou, ca scenă principală
După „întâlnire”, activitatea s-a mutat acolo unde Georgini performează constant: pe Facebook.
Acolo:
- criticii devin „atacatori”,
- întrebările devin „insinuări”,
- lipsa de participare devine „boicot”.
Este un tipar cunoscut: când realitatea nu confirmă povestea, povestea e mutată online.
Balaurul imaginar și puterea mimată
În lipsa unor rezultate concrete — procese-verbale, concluzii, documente — rămâne doar narativul:
Georgini, luptătorul solitar, împotriva unui sistem difuz, ostil, nenumit.
Un balaur imaginar, util pentru a explica:
- de ce a venit singur,
- de ce n-a reprezentat pe nimeni,
- de ce întâlnirea n-a produs nimic.
Întrebările care nu primesc răspuns
- De ce a fost anunțată întâlnirea la o oră la care instituția era închisă?
- Pe cine reprezenta concret Pavel Georgini în acel moment?
- De ce nu au fost prezenți monitori sau școli de schi, dacă tema îi privea direct?
- Ce rezultat concret a avut întâlnirea, în afară de postări pe Facebook?
Până la răspunsuri clare, rămâne imaginea unui consilier:
- ajuns pe listă,
- rămas fără partid,
- prezent singur,
- vorbind în numele unor absenți,
- și luptând mai ales cu adversari care există doar în propriul discurs.
