Disperarea lui Nenciu și a caracatiței lui
Unii consilieri locali s-au trezit, peste noapte, cu o urgență mai mare decât zăpada pe trotuare sau facturile la căldură din Primărie: schimbarea comisiilor de specialitate. Ședință extraordinară, convocată pe repede-înainte. Nu pentru oraș, nu pentru oameni. Pentru „așezarea” unor nume.
Pentru că, atunci când vrei să ridici ziduri, te asiguri întâi cine ține stiloul la semnat.
Cea mai râvnită comisie? Urbanism, servicii publice, evenimente și turism — locul unde se decide ce se construiește, ce se extinde, ce se închide ochii și ce se vede „din avion”.
Și în centrul acestei mișcări, potrivit surselor administrative, un nume care circulă apăsat: Florentin Emil Nenciu.
Omul care, conform documentelor și imaginilor comparative din 2022 și 2025, și-ar fi „lățit” proprietatea cu aproximativ un metru fără autorizație. Un metru nu pare mult. Dar un metru fără lege devine zid în buzunar și precedent pentru toți ceilalți.
Când a fost notificat că trebuie să intre în legalitate și că, până atunci, activitatea spălătoriei sale nu poate continua, a apărut soluția local-creativă: geamuri acoperite, plăcuță cu „șantier”, motoarele mergând discret.
Un șantier unde se spală rufe, nu se bate ciment.
Întrebarea e simplă, domnule Nenciu:
Dacă tot sunteți în „șantier”, de ce tamburul se învârte?
Conform unor surse din Primărie, povestea are și amendă. Și termen pentru intrare în legalitate. Și o încercare de „resetare” administrativă: solicitare de autorizație ca și cum construcția ar fi nouă, nu deja ridicată. Formula magică: întâi faci, apoi te prefaci că ceri voie.
Urbanism pe principiul „legalizăm retroactiv și doar pentru cine trebuie”.
Iar acum, fix când dosarele nu merg, se schimbă comisia. Coincidență. Sau reflex: dacă legea nu te ascultă, schimbi pe cine o aplică.
În același timp, Primăria a lăsat angajații în frig luni de zile, încălzindu-se cu reșouri vechi, suprasolicitând rețeaua electrică. Pentru oameni, nu s-a găsit urgență. Pentru geamuri acoperite și metri în plus, da.
Sinaia nu e proprietate privată, iar Consiliul Local nu e casieria celor cu prieteni potriviți. Nu e club select pentru combinații și favoruri. Orașul nu e garaj privat pentru ambițiile unora, nici spălătorie de imagine — ironic, nu?
Poate a venit momentul să fie spus clar:
Funcția publică nu e trambulină pentru improvizații imobiliare.
Iar legea nu e elastică. Doar unii o întind, până crapă.
Iar când începe să crape, apare disperarea. Disperarea lui Nenciu și a caracatiței lui.
Ședințe fulger. Presiuni. Mutări prin comisii. Totul pentru un metru. Pentru un precedent. Pentru control.
Și, mai ales, pentru ca spălătoria să rămână deschisă. Într-un oraș unde transparența se acoperă cu folie pe geamuri.
