Table of Contents
Există în aceste zile un discurs intens în spațiul public din Sinaia. Un discurs care încearcă să convingă că orașul ar fi captiv într-un sistem de blocaj orchestrat de primar și de câțiva oameni din administrație.
Sună bine. Doar că realitatea administrativă e, ca de obicei, puțin mai complicată decât povestea spusă la cafeluță.
Pentru că dacă ne uităm atent la ce se întâmplă în Consiliul Local, apare o întrebare simplă: cine are majoritatea și cine produce blocajul?
Majoritatea care se plânge că nu poate conduce
În Sinaia există astăzi o majoritate în Consiliul Local.
O majoritate formată din ceea ce s-a autointitulat pompos „alianța sinaienilor”.
Un nume frumos, cu parfum de interes public.
Doar că, privită din interior, această construcție ar putea primi fără probleme și un alt nume:
„Alianța contra sinaienilor.”
Pentru că, de luni bune, rezultatul activității acestei majorități este paradoxal:
au voturile, dar nu au soluțiile.
Și atunci apare reflexul clasic al politicii românești: dacă nu reușești să guvernezi, inventezi un vinovat.
Strategia: blocajul explicat prin conspirație
Teza este simplă:
există o rețea care blochează proiectele, există comisii care sabotează, există mecanisme administrative care ar funcționa împotriva voinței majorității.
Problema este că această majoritate controlează Consiliul Local.
Cu alte cuvinte, oamenii care spun că orașul este blocat sunt exact cei care ar trebui să-l deblocheze.
E ca într-un meci de fotbal în care echipa care conduce cu 3–0 pe tabelă spune că arbitrul o împiedică să joace.
Comisiile – noul bau-bau
În ultimele săptămâni, comisiile de specialitate au devenit noul personaj negativ al poveștii.
Urbanismul. Juridicul. Filtrele administrative.
Doar că aceste comisii au exact rolul pentru care au fost create: să analizeze proiecte înainte ca ele să ajungă la vot.
Avizele lor sunt consultative.
Adică nu decid singure nimic.
Ele doar spun dacă proiectul este pregătit sau nu pentru dezbatere.
În administrație, asta se numește procedură.
În politică, când procedura nu îți convine, se numește blocaj.
Foamea de control
Problema reală nu este existența comisiilor.
Problema reală este controlul asupra lor.
Pentru că cine controlează filtrul administrativ poate controla ritmul deciziilor.
Iar aici începe adevărata luptă politică din Sinaia: nu pentru oraș, ci pentru mecanismele de putere din interiorul consiliului.
Proiectele „urgente”
La ultima ședință au fost invocate câteva proiecte considerate esențiale.
Limitarea mandatului unui administrator.
Mutarea unei cabane dintr-o societate în alta.
Eliminarea unei funcții dintr-o organigramă.
Toate prezentate ca fiind urgențe majore pentru oraș.
Doar că pentru cetățeanul de pe stradă, aceste subiecte nu schimbă aproape nimic din viața de zi cu zi.
Nu rezolvă traficul.
Nu rezolvă parcările.
Nu rezolvă infrastructura.
Dar rezolvă echilibrele de putere dintre grupuri politice.
Politica foamei
În realitate, multe dintre aceste conflicte au o explicație mai simplă decât marile teorii despre abuz și blocaj.
Interese. Politice. Administrative si uneori personale.
În politică există o regulă veche: câinele nu latră fără motiv.De cele mai multe ori, latră pentru că îi este foame.
Iar în administrația locală foamea nu înseamnă neapărat bani.
Poate însemna influență. Control. Funcții.
Orașul prins la mijloc
Între timp, în tot acest război al declarațiilor, Sinaia rămâne spectator.
Orașul are nevoie de buget.
De investiții.
De stabilitate administrativă.
Nu de un serial politic în care fiecare tabără încearcă să demonstreze că cealaltă este vinovată pentru tot.
Pentru că adevărul este mai puțin spectaculos, dar mai aproape de realitate:
Blocajul apare atunci când politica devine mai importantă decât administrația.
Iar în momentul de față, în Sinaia, politica pare să fie sportul preferat al consilierilor. Chiar și al celor care spun că luptă pentru cetățeni.
