Table of Contents
Sinaia n-a dus lipsă de proiecte.
Nici de bani.
A dus lipsă de decizie.
Timp de un an, administrația locală a funcționat într-un blocaj perfect: primar suspendat, consilieri pasivi, funcționari paralizați și o rețea informală de influență care a umplut rapid vidul de putere.
În discuțiile din interiorul instituției și din zona muntelui apar constant aceleași nume: Nenciu, Miloș, Pavel Georgini. Nu ca responsabili oficiali. Ci ca vectori de presiune, poziționare și control.
O „caracatiță”, spun oamenii din sistem.
Un mecanism care nu decide, dar blochează.
Proiectul monitorilor de schi: lăsat intenționat să moară
Cu un an în urmă, administrația locală — prin city managerul Marian Panait — a inițiat un proiect clar: organizarea și reprezentarea monitorilor de schi. Un domeniu-cheie pentru cea mai importantă stațiune de schi din România.
A urmat suspendarea primarului Vlad Oprea.
Din acel moment, proiectul n-a mai fost nici reluat, nici asumat, nici închis oficial. A fost pur și simplu lăsat în aer.
Nu din neștiință.
Ci din lipsă de voință.
Într-o administrație funcțională, continuitatea e o regulă. La Sinaia, a devenit excepția. Consilierii locali au asistat. Grupurile de interese au lucrat.
Monitorii de schi au fost din nou o temă secundară.
Cine controlează „reprezentarea”, controlează decizia
Mai mulți participanți la discuții susțin că Pavel Georgini, alături de alți actori din aceeași zonă de influență, a încercat să-și aroge rolul de reprezentant al monitorilor și școlilor de schi.
Fără mandat.
Fără consultări reale.
Fără legitimitate.
Un tipar vechi în administrația românească: cine vorbește „în numele” unei categorii profesionale ajunge să negocieze pentru sine.
Nu e vorba de schi.
E vorba de putere.
Nepăsare pentru monitori, eficiență pentru interese
În tot acest timp, spun surse din administrație și din zona domeniului schiabil, preocuparea principală n-a fost organizarea activității pe munte, ci consolidarea influenței și a propriilor afaceri.
Problemele reale au fost împinse în plan secund:
- condițiile de lucru,
- siguranța pe pârtii,
- predictibilitatea sezonului.
Nu din întâmplare.
Ci printr-o nepăsare constantă.
Fonduri europene pierdute. Local, nu la Bruxelles
În paralel, Sinaia a ratat fonduri europene.
Nu pentru că „Europa n-a vrut”.
Ci pentru că, la nivel local:
- deciziile au fost amânate,
- semnăturile n-au mai venit,
- funcționarii au fost prinși între tabere și presiuni informale.
Când nimeni nu decide, timpul decide în locul tău.
Și finanțările pleacă.
Astăzi: fără intermediari, fără „caracatițe”
După un an de blocaj, lucrurile încep, timid, să se miște.
Recent, 43 de monitori de schi au stat față în față cu administrația. Nu prin intermediari. Nu prin „reprezentanți” autoproclamați.
S-au discutat problemele reale:
- organizarea activității,
- siguranța,
- infrastructura,
- viitorul sezonului.
Fără filtre.
Fără rețele.
Fără tentacule.
Întrebarea care rămâne
Sinaia nu e o miză personală.
Este un brand național.
Și atunci întrebarea nu e cine a influențat.
Ci cine răspunde.
Cine răspunde pentru:
- anul pierdut,
- fondurile europene ratate,
- administrația ținută pe loc de jocuri de culise?
Pentru că muntele nu așteaptă.
Iar interesul public nu ar trebui, niciodată, să fie prins într-o caracatiță.
