Table of Contents
Un consilier, un container cu ordin de demolare și un conflict mutat pe Facebook
De câteva zile, pe Facebook se consumă un nou episod dintr-un tipar deja cunoscut: un ales local invocă mandatul, interesul public și legalitatea, dar evită constant răspunsurile la întrebări concrete, verificabile.
Este vorba despre Pavel Georgini, consilier local ajuns în Consiliu pe lista unui partid politic, nu prin vot uninominal. Un detaliu juridic important, rar menționat în propriile sale declarații publice, unde folosește frecvent formula „am fost ales”, deși mandatul este rezultatul votului acordat unei liste, nu unei persoane.
Mandatul și ruptura politică
Georgini a intrat în Consiliul Local ca beneficiar al voturilor obținute de partidul pe lista căruia a candidat. Ulterior, potrivit informațiilor din spațiul public și declarațiilor politice locale, a fost exclus din partidul respectiv.
Legea nu condiționează pierderea mandatului de apartenența politică ulterioară. Însă problema reprezentării rămâne: alegătorii au votat o listă, un program și o apartenență politică, nu un traseu individual.
Facebook, spațiul principal de exercitare a mandatului
În lipsa unor inițiative administrative vizibile sau a unor rezultate cuantificabile, activitatea publică a lui Georgini se desfășoară aproape exclusiv pe Facebook. Acolo:
- lansează acuzații,
- sugerează existența unor interese obscure,
- se poziționează ca adversar al unui „sistem” nedefinit.
Nu tonul este problema. Ci distanța dintre discurs și fapte.
Chiria și tăcerea
În spațiul public, inclusiv în comentarii rămase fără răspuns clar, i se solicită explicații privind:
- neplata chiriei pentru spații utilizate,
- restanțe acumulate de mai multe luni si un ordin de demolare,
- lipsa unor documente care să ateste funcționarea legală a activităților desfășurate.
Georgini nu oferă clarificări punctuale. Nu infirmă explicit. Evită. Răspunde cu generalități despre „atacuri”, „insinuări” și „dușmani”.
O „școală de schi” fără claritate administrativă
Un alt subiect recurent în postările sale este existența unei școli de schi. Promovată intens online, activitatea ridică însă întrebări legitime:
- unde sunt autorizațiile,
- care este baza contractuală,
- în ce condiții sunt folosite spațiile,
- ce costuri sunt plătite și către cine.
Până acum, răspunsurile lipsesc.
Containerul care trebuie demolat
În centrul discuției se află și un container pentru care există un ordin de demolare, potrivit documentelor administrative.
Ordinul nu a fost pus în aplicare.
Între timp, destinația construcției a fost schimbată, iar activitatea continuă, în ciuda caracterului definitiv al actului administrativ.
Este una dintre întrebările-cheie care rămân fără explicație:
- de ce nu este pus în aplicare ordinul,
- cine răspunde pentru neexecutarea lui,
- ce instituție tolerează situația.
Puterea din discurs și adversarul invizibil
În postările sale, Georgini se prezintă constant ca un actor aflat în conflict cu forțe vagi, nenumite, dar ostile.
Un adversar abstract, util pentru a evita discuția despre lucruri concrete:
- chirii,
- autorizații,
- contracte,
- decizii administrative.
Când sunt cerute documente, apar discursuri morale.
Când sunt cerute cifre, apar principii.
Când sunt cerute explicații, apare ideea de complot.
Întrebările rămân deschise
Acest articol nu formulează acuzații. Ridică întrebări, exact ceea ce ar trebui să facă o administrație transparentă:
- Sunt plătite chiriile pentru spațiile utilizate?
- Există restanțe și din ce perioadă?
- Funcționează activitățile economice cu toate autorizațiile necesare?
- De ce nu este pus în aplicare un ordin de demolare existent?
- Cine răspunde pentru această inacțiune?
Până la clarificări, rămâne imaginea unui ales local care:
- nu a fost votat individual,
- a fost exclus din partidul care l-a propulsat,
- își construiește autoritatea mai ales din discurs,
- și mută constant conflictul din planul documentelor în cel al rețelelor sociale.
