Sinaia nu mai e doar orașul turiștilor și al peisajelor alpine. Pentru unii, e teren de vânătoare.
Și printre vânătorii de terenuri, hoteluri și cabane, apare un nume care circulă în șoaptă printre funcționari și oameni din industrie: Harabagiu. Afaceristul, proprietar de hoteluri în oraș, cu ochii pe tot ce mișcă pe munte.
Potrivit mai multor surse locale și unor oameni din apropierea celor implicați, Harabagiu și-ar fi propus să cumpere Cabana Stana Tarlei și alte cabane razlete unele aflate pe terenuri publice sau concesionate de municipalitate.
În aparență, afacerea e simplă: „cumpăr, recondiționez, profit.” În realitate, spun sursele, traseul e mult mai complex și nuanțat. Se pare că se folosesc rapoarte de urbanism și comisia locală pentru a arăta că anumite cabane nu sunt profitabile. „Analiza financiară” devine astfel un instrument care ar putea grăbi vânzarea, spun oamenii apropiați comisiei și mai multe surse locale.
Oamenii din Primărie și de pe teren, care preferă să rămână anonimi, spun că modelul seamănă cu ceea ce s-a întâmplat deja cu spălătoria lui Nenciu: o problemă aparent tehnică sau economică, care de fapt acoperă interese precise ale unor persoane influente.
Mai multe surse locale susțin că această strategie face parte dintr-un mecanism mai amplu: caracatița Nenciu–Rușanu–Milos. Când legea sau regulile de urbanism stau în drum, se intervin prin comisii sau documente „restructurate”, iar cei care trebuie să decidă sunt persoane considerate prieteni sau afiliați.
În același timp, oamenii din zonă observă că, deși cabanele sunt prezentate ca „neprofitabile” în documente, activitatea lor reală arată altceva: turiști, evenimente, închiriere de weekend. Diferența dintre hârtie și realitate, spun sursele, ar fi cheia afacerii.
Mai multe voci apropiate comisiei atrag atenția că nu e nimic ilegal la vedere, dar mecanismul ridică semne de întrebare: cine decide ce se vinde și cui? Și ce rol joacă conexiunile locale în deciziile urbanistice?
În paralel, oamenii din industrie și unii funcționari mai vechi subliniază că modelul nu e nou: primul metru „lărgit” al proprietății Nenciu a arătat cum se poate interveni rapid în urbanism pentru interes privat, cu ignorarea parțială a procedurilor normale. Aceleași surse spun că Harabagiu ar urmări exact aceeași logică: raport financiar, comisie favorabilă, vânzare rapidă.
Iar printre cabane, hoteluri și dosare, rămâne o întrebare simplă: cine servește interesul public și cine interesele personale?
Sinaia e oraș de munte. Pentru turiști, e un refugiu. Pentru unii investitori, e o tablă de șah unde legile sunt mutate cu rigla și liniile trasate pe hârtie, nu pe teren.
Și așa, caracatița Nenciu–Rușanu–Miloș își întinde tentaculele: de la spălătorii la cabane, de la hoteluri la comisia de urbanism. Disperarea și ambiția se amestecă, iar muntele devine teren de negociere.
