În Sinaia, politica nu se face în plen. Se face în pauze, la telefon și în acele ședințe unde vocea scade când începe adevărata discuție.
Consilierii Nenciu și Miloș cer, cu aer de virtute publică, schimbarea comisiei de urbanism. Argumentul? „Reprezentare pentru toate partidele.” O frază corectă, democratică, imposibil de contestat. Până ajungi la detalii.
În spatele lozincii de echilibru politic, listele care circulă prin oraș vorbesc altfel. Se negociază un loc pentru cineva apropiat PSD/AUR și partidului lui Mircea Geoană. PNL și USR? „N-au intrat în cadru”, cum ar spune tehnicienii de televiziune. Nu pentru că nu există, ci pentru că nu sunt invitați în plan.
De ce acest sprint brusc spre moralitate urbanistică?
Răspunsul nu se dă în public. Se șoptește. Surse locale vorbesc despre un obiectiv simplu: acoperirea perioadei în care primarul n-a fost la locul lui. Mai exact, păstrarea liniștii asupra deciziilor urbanistice luate atunci. Ce proiecte au trecut? Cine a semnat? Cine a beneficiat?
În Sinaia, terenul nu e doar pământ. E monedă, e putere, e viitor. Și cei care au stat lângă robinetul autorizațiilor știu că transparența nu e o virtute universală — e o unealtă selectivă.
„Se tem de ce o să descopere primarul”
Surse din primărie susțin că Vlad Oprea a cerut o reevaluare a documentațiilor urbanistice rămase nerezolvate din anii trecuți. Printre acestea — și dosarul lui Emil Florin Nenciu.
„Există dosare care s-au rezolvat prea ușor. Cu semnături care nu trebuiau date. Domnul Nenciu știe foarte bine ce e în dosarul lui”, afirmă un funcționar.
Astfel, apelul la poliție capătă o altă nuanță. Nu e un gest de frică, ci unul de anticipare.
Un mod de a-și construi o poveste de „victimă” înainte ca cineva să-l întrebe de actele casei
De altfel, întrebările firești se ridică singure:
- Dacă tot vorbim despre echilibru politic, de ce lipsesc două partide din calcul?
- Dacă tot apărați transparența, unde sunt rapoartele publice ale investițiilor aprobate în absența primarului?
- Cine controlează, de fapt, urbanismul Sinaiei — votul sau telefonul?
Până vom vedea răspunsuri, orașul privește familiar scena: aceeași piesă, cu alți actori, dar cu același decor — pereți tapetați cu hărți imobiliare și tăcere selectivă.
În orașele de munte se aud ecouri clare. Dar unele sunete nu se duc în văi. Sunt înăbușite chiar la sursă.
